|
|
Catedrala Sf Sava - Belgrad, Serbia Este cea mai mare biserica ortodoxa din lume, purtand hramul Sf Sava, fondatorul Bisericii Ortodoxe Sarbe si o figura foarte importanta in istoria sarbilor. Construita pe platoul Vracar, unde se spune ca Sinan Pasa ar fi ar ars moastele Sf Sava in 1595. Lucrarile la construirea catedralei inalte de 82 de metri au inceput in vara lui 1935, dar al Doilea Razboi Mondial si ocupatia sovietica au facut ca santierul sa fie abandonat. Abia in 2004, dupa eforturi financiare deloc neglijabile, s-a reusit terminarea structurii, dar interioarele mai necesita multa munca.
Templul din Ierusalim - loc al intalnirii poporului ales din Vechiul Testament cu Dumnezeu... Apoi, Sfanta Sofia din Constantinopol, mareata catedrala in care bizantinii, adunati laolalta, au cerut indurare Mantuitorului pentru ultima oara, in acea liturghie care va continua candva, dupa spusele Parintilor... Biserica Sfantului Mormant, ce aduna intreaga crestinatate in jurul sau, ori catedralele neamurilor ortodoxe, precum Hristos Mantuitorul din Moscova, Alexandru Nevski din Sofia, iar de curand, noua catedrala din Belgrad inchinata Sfantului Sava...Bucuria sfanta de a fi alaturi de poporul tau in marile praznice, pentru a lauda pe Dumnezeu, pentru a-I multumi si pentru a-I cere indurare, impreuna cu marii ierarhi si Patriarhul Bisericii neamului tau...
Viata Sfantului Sava Intre anii 1170-1196, domneste in Serbia marele despot Stefan Nemania. Drept credinciosul despot era casatorit cu fiica imparatului bizantin Roman. Ultimul copil al acestei binecuvantate familii, nascut dupa indelungi rugaciuni, avea sa ajunga cel mai cinstit sfant al Serbiei pana in zilele noastre. Inca din tinerete, fiul lui Stefan Nemania, Rastko, se calugareste la manastirea Sfantul Pantelimon din Muntele Athos sub numele de Sava. Stefan Nemania ii urmeaza fiului sau intru calugarie, binecuvantand pe Stefan, un alt fiu al sau, pentru a fi mare despot al Serbiei. Sotia sa Ana se calugareste tot in acea vreme, luandu-si numele de Anastasia. Marele despot Stefan se va numi Simeon. Multe manastiri din Muntele Athos sunt ctitorite de catre sfintii Simeon si Sava. Dupa moartea Sfantului Simeon, in anul 1200, trupul sau ramane plin de buna mireasma, fiind izvorator de mir. Sfantul Sava, desi refuza in mai multe randuri, este uns ca Arhiepiscop al Serbiei, la Manastirea Zica. El va strabate Serbia, propovaduind dreapta credinta la intregul popor, ca un adevarat apostol. Se cunosc mai multe pelerinaje ale sfantului: la Ierusalim, in Egipt, in Antiohia si Sinai. In 13 ianuarie 1236, in marea cetate a Asanestilor de la Tirnovo, Sfantul Sava pleaca la Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Cinstitul sau trup este asezat in biserica Sfintilor 40 de mucenici din Veliko Tirnovo, insa, un an mai tarziu, moastele Sfantului Sava sunt mutate la Manastirea Milesevo din Serbia. Dupa batalia din Campia Mierlei, pierduta de sarbi, moastele sale raman singurul reazem al poporului sarb, lucrand mari minuni nu numai poporului dreptcredincios, ci si oamenilor necajiti de alte credinte. Toti cei care veneau sa-i ceara ajutorul erau miluiti de sfantul, fiecare dupa nevoile lui. Turcii, jefuind manastirea Milesevo in Vinerea Mare, in anul 1594, iau moastele Sfantului Sava, le duc la Belgrad si le ard pe colina Vracear, pe 27 aprilie (10 mai) 1594. Colina Vracear va fi considerata de acum inainte drept cea mai sfanta colina a Belgradului. Poporul sarb, in semn de recunostinta fata de acest minunat apostol si mangaietor, a urcat secole de-a randul pe platoul Vracear, cerand mijlocirea sfantului in fata lui Hristos pentru a-si pastra dreapta credinta. Istoria unei catedrale In anul 1895, o prima biserica
de mici dimensiuni este ridicata in Belgrad in cinstea Sfantului Sava. Tot in
acest an se constituie "Asociatia pentru ridicarea Bisericii Sfantul Sava
pe colina Vracear", locul unde au fost arse de catre turci moastele Sfantului
Sava. Asociatia era condusa de Mitropolitul Mihail. In anul 1905, are loc
primul concurs pentru construirea catedralei. Se prevedea construirea unei
catedrale de 2 500 m2, avand sistem de incalzire, etc. Lucrurile nu apuca sa
fie finalizate. Urmeaza razboiul balcanic iar ideea se reia in anul 1919, sub
Patriarhul Dimitrie al Serbiei. In 1926, are loc un nou concurs pentru o
catedrala de 3 000 m2 in care sa incapa 6 000 de credinciosi. In 1939, pe data
de 10 mai, ziua arderii moastelor Sfantului Sava, se pune temelia acestei
catedrale. Lucrarile sunt intrerupte in 1941 din cauza celui de-al doilea razboi mondial. In 1985, pe data de 12 mai,
sub Patriarhul Gherman reincepe constructia catedralei. Pana in august 1986, se
intocmeste toata documentatia si are loc organizarea de santier. De acum
lucrurile par a intra in linie dreapta. Branko Pesici, arhitect si profesor
universitar, este desemnat conducator al lucrarilor de constructie a
catedralei. Anul acesta (2004) s-au cules roadele a peste 100 de ani de rugaciuni
de la inceperea proiectului. Belgradul are cea mai mareata catedrala ortodoxa
din lume in care se slujeste in prezent. Dupa inchinarea la vechea Patriarhie sarba din apropierea parcului cetatii Kalemegdan, am parcurs pe jos drumul prin orasul vechi, pana la gara, neavand o clipa senzatia de "loc strain". Adesea am auzit cuvinte romanesti. Graiul limbii noastre materne mi-a readus aminte de preotul daco-roman
Montanus, care a pastorit in cetatea Belgradului (Singidunum), in zilele
imparatilor pagani Diocletian si Maximian. Martirizat in anul 304, pe 26
martie, impreuna cu sotia sa Maxima, pe cand neamul romanesc se plamadea la
Dunare, acest stramos al nostru a profetit in timpul martiriului sau: " Cu
ochii mintii vad, Doamne, cum in aceasta latura de pamant se ridica un popor
nou, care cheama numele Tau cel Sfant prin biserici, in limba romana".
Inecati in raul Sava de catre prigonitori, sfintitele lor trupuri, aduse de
valuri la mal, au fost luate mai apoi de crestini si pastrate cu evlavie. Poate
ca o viitoare biserica ortodoxa romana la Belgrad ar trebui sa poarte numele
sfintilor martiri daco-romani Montanus si Maxima. [ sus ] |
